Era toamna,era uscat

Venise si a si plecat

Un gand nestiutor

Ce statea trist pe-un norisor.

Suspina si se intreba

Ce a facut de e asa

Nu avea liniste si pace

Si fugea de colo in coace.

Alerga si nu vedea

Ce-l asteapta,ce facea

Statea si se mai gandea

Daca ar mai merita

Sa mai dea o sansa ploii

Ca sa cada...

Peste umarul meu trist

Si fugit in ascunzis.